Este de neiertat faptul ca un post national de televiziune a început înca din ianuarie sa faca valuri publicitare pentru Valentine’s Day, neamintind nimic si de sarbatoarea autohtona a îndragostitilor. ÃŽn goana spre Apus, la noi este celebrat un Valetin strain, ignorându-se ca mitologia româneasca ofera cu mult mai mult, pe Dragobete, cel care cândva trezea virtuti si simtaminte deosebite pentru tinerii din spatiul carpatic.

——————————————————————————–

Ziua de 24 februarie – când biserica ortodoxa sarbatoreste Aflarea Capului Sfântului Ioan – este consemnata în calendarul popular ca Ziua îndragostitilor (Dragobete), cunoscuta fiind si sub denumirea de Cap de primavara. ÃŽnainte vreme, când sarbatoarea îsi avea manifestarea din plin, era tinuta la date variabile (24-28 februarie, 1 si 25 martie), în diferite zone ale tarii. (Mihai Camilar)

ÃŽn societatea traditionala româneasca, Dragobete, fiul Dochiei, era considerat a fi o divinitate mitologica (ale carei radacini pornesc înca din neolitic), patron al tinerilor îndragostiti, ce poate fi asemuit cu zeitatile dragostei de la vechii greci si romani (Eros si Cupidon). Chiar daca astazi nu se mai pastreaza decât cu totul insular din valentele vechii sarbatori, amintim, totusi, cum se desfasurau cândva (sec. XVIII-XIX) evenimentele acestei zile. ÃŽnca de dimineata, tinerii, îmbracati în haine de sarbatoare, se întâlneau în centrul satului sau în fata bisericii si, daca timpul era favorabil, porneau cântând în grupuri catre padure sau prin lunci în cautarea ghioceilor si a altor plante miraculoase. Fetele strângeau viorele si tamâioasa, pe care le pastrau la icoane, fiind folosite apoi în diverse farmece de dragoste. Tot în aceasta zi, femeile tinere si fetele strângeau zapada, din a carei apa, prin topire, îsi faceau rezerve pentru a se spala peste an. Ca sa ramâna întotdeauna frumoase si sa fie mereu iubite. Dragobete era si patron al bunei dispozitii: tinerii petreceau acum la o casa, în limitele unei morale desavârsite, fetele se înfruntau cu acuzatii de farmece facute pe ascuns pentru atragerea iubitilor, dar totodata se rosteau juramintele iubirii, Dragobete fiind de multe ori punct de plecare pentru viitoarele casnicii. Dar Dragobete era si un fel de “nas cosmic” al pasarilor de padure, din moment ce se credea ca acestea începeau sa se împerecheze din aceasta zi, din aceasta zi cautându?si cuiburile. De multe ori, flacaii petreceau din plin de Dragobete si prin satele vecine, ca sa le mearga bine peste vara. Dar, înainte ca sa ajunga la noi, mesajul sarbatorii a trebuit sa treaca printr-o tragica încercare a spiritului uman, sub semnul abandonarii si uitarii. Si este, de asemenea, de neiertat faptul ca un post national de televiziune a început înca din ianuarie sa faca valuri publicitare pentru Valentine’s Day, neamintind nimic si de sarbatoarea autohtona a îndragostitilor. ÃŽn goana spre Apus, la noi este celebrat un Valetin strain, ignorându-se ca mitologia româneasca ofera cu mult mai mult, pe Dragobete, cel care cândva trezea virtuti si simtaminte deosebite pentru tinerii din spatiul carpatic.

Un articol semnat nordlitera.ro

Nici un comentariu »