Tânărul Dragobete, cu vârsta lui multimilenară, a fost păstrat în fabuloasa noastră mitologie populară, mai ales în mediul rural. Pentru cei mai mulÅ£i dintre români, din păcate ziua de Dragobete ÅŸi-a pierdut semnificaÅ£ia, această sărbătoare a iubirii autohtone fiind subminată de cei care vor să-l substituie, în necunoÅŸtinţă de cauză, cu Sfântul Valentin al occidentalilor catolici, care este un străin atât al credinÅ£elor noastre populare, cât ÅŸi mai ales religiei ortodoxe. Cu ce este mai prejos “Dragobetele năvalnic care sărută fetele!” faţă de Sfântul Valentin? De ce să nu reînoim această veche tradiÅ£ie?

—————————————————-

Articol complet :

De-a lungul vremii oamenii ÅŸi-au presărat existenÅ£a cu o mulÅ£ime de sărbători, menite să-i unească, să-i apropie sufleteÅŸte ÅŸi să-i înveselească. Una dintre cele mai importante sărbători este ÅŸi sărbătoarea iubirii universale, ziua Sfântului Valentin – Valentine’s Day, care pe meleagurile noastre se identifică cu Dragobetele, considerat zeul bunei dispoziÅ£ii ÅŸi în principal al dragostei, numit ÅŸi Cap de Primăvară sau Cap de Vară, cunoscut ca fiu al Babei Dochia.

Dragobetele este identificat cu Eros din mitologia greacă şi bineînţeles cu Cupidon, zeul dragostei din mitologia romană. Pe plaiurele mioritice, Dragobetele mai este numit şi Năvalnicul, fecior frumos care ia minţile fetelor, metamorfozat de Maica Domnului în floarea cu acelaşi nume. Dragobetele este sărbătorit, în unele zone ale ţării, în zilele de 24 şi 28 ale lui făurar, iar în alte părţi pe 1 şi 25 martie.
Dragobetele, zeul dragostei la românii din nordul ÅŸi sudul Dunării, aÅŸa cum am relatat mai sus, este imaginat ca un tânăr frumos, puternic ÅŸi bun, inspirator al pornirilor senzuale, dar curate, al dragostei fireÅŸti la oameni, dar ÅŸi la animale, exista pe plaiurile noastre cu mult timp înainte de venirea slavilor. Drept dovadă sunt ritualurie străvechi atestate la tracii din nordul Dunării ÅŸi la cei din sudul fluviului cu acelaÅŸi nume, rituri cum ar fi cel al înfrăţirii dintre băieÅ£i ÅŸi al însurăţirii dintre fete, obiceiuri care sunt prezente până în secolul trecut în ceremonialul Dragobetelui (înconjuraÅ£i de ceata lor, flăcăii respectiv fetele îşi crestau braÅ£ul stâng în formă de cruce, suprapunându-ÅŸi apoi tăieturile, gest ce era urmat de “gustarea” sângelui unul de la celălalt, devenind asftel fraÅ£i respectiv surori de cruce).
Denumirea de Dragobete se pare că provine din cuvintele dacice trago care înseamnă Å£ap ÅŸi pede – picioare, mai târziu trago devenind drago, iar pede bete, iar după creÅŸtinarea dacilor, sărbătoarea de Dragobete ÅŸi-a pierdut atribuÅ£iile primitive, devenind un zeu al dragostei curate, simbol al primăverii, sărbătorit la ziua împerecherii păsărilor.
Se spune că de Dragobete, băieÅ£ii ÅŸi fetele îşi pun straie de sărbătoare ÅŸi chiuind ÅŸi zbenguindu-se, se duc în pădure pentru a culege ghiocei, micÅŸunele sau albăstrele, iar când ceasurile se apropie de ora prânzului, coboară în goană spre sat, fiecare flăcău fugărindu-ÅŸi aleasa, pe care, dacă o va prinde, îi poate fura o sărutare în văzul lumii, sărutul fiind considerat ca o logodnă pe un an de zile. “Dragobetele sărută fetele!” a devenit zicală de necombătut, deoarece fetele abia aÅŸteaptă să fie sărutate, cu cât mai mulÅ£i băieÅ£i o sărută în acea zi pe fată, cu atât mai mult ea va fi iubită ÅŸi dorită în viitor.
De asemenea, în această zi de sărbătoare nu se ţese, nu se lucrează în fierărie, se întrerup muncile câmpului, dar în schimb se face curăţenie în casă pentru ca Dragobetele să fie întâmpinat cum se cuvine.
Tânărul Dragobete, cu vârsta lui multimilenară, a fost păstrat în fabuloasa noastră mitologie populară, mai ales în mediul rural. Pentru cei mai mulÅ£i dintre români, din păcate ziua de Dragobete ÅŸi-a pierdut semnificaÅ£ia, această sărbătoare a iubirii autohtone fiind subminată de cei care vor să-l substituie, în necunoÅŸtinţă de cauză, cu Sfântul Valentin al occidentalilor catolici, care este un străin atât al credinÅ£elor noastre populare, cât ÅŸi mai ales religiei ortodoxe. Cu ce este mai prejos “Dragobetele năvalnic care sărută fetele!” faţă de Sfântul Valentin? De ce să nu reînoim această veche tradiÅ£ie?

Mihail Editoiu

Un articol marca : www.dacii.ro

2 Comentarii »