Cei care iubesc găsesc în fiecare zi un prilej pentru a sarbatori dragostea. Mai mult chiar, oamenii au creat o zi speciala dedicata dragostei universale. La fel cum englezii au Valentine’s Day pe 14 februarie, în calendarul popular românesc există Dragobetele.

Tinerii din România sărbătoresc şi ei Valentine’s Day, dar îşi amintesc şi de vechea sărbătoare a dragostei a strămoşilor lor, dacii. Dragobete este zeul dragostei în tradiţia populară românească şi este sărbătorit în fiecare an pe 24 februarie.

Numele său este explicat în moduri diferite, dar să luăm în considerare doar originea sa. Dacii, care locuiau în acest teritoriu cu mii de ani în urmă, aveau un simbol pentru fertilitate, forţă vitală şi dragoste: un ţap pe care îl numeau «Trago». Cealaltă parte a numelui provine dintr-un cuvânt dac uitat, «Pede», care înseamnă «picioare». Datorită evoluţiei limbii de-a lungul secolelor, aceste două cuvinte au devenit mai târziu Drago-Bete şi au format un singur cuvânt cu înţeles diferit.

El era la daci zeul care, la începutul primăverii, oficia în cer nunta tuturor animalelor. În decursul anilor această tradiţie s-a extins şi la oameni. Astfel, de Dragobete, fetele şi băieţii se întâlnesc pentru ca iubirea lor să ţină tot anul, precum a păsărilor ce se “logodesc” în acesta zi.

Este uimitor felul în care bătrânii din satele româneşti şi-l imaginează pe acest zeu păgân: Dragobete este un tânăr chipeş, asemănător vechiului zeu Eros din mitologia greacă. El este considerat în acelaşi timp puternic şi bun, atrăgător şi cinstit, protector al dragostei sincere dintre oameni şi dintre animale, curajos şi gata să apere inimile zdrobite.

ÃŽn cultura populară românească, zilei în care este sărbătorit Dragobete îi sunt asociate tradiÅ£ii ÅŸi superstiÅ£ii, multe dintre acestea fiind respectate în unele sate chiar ÅŸi în zilele noastre. Astfel, la 24 februarie, bătrânii credeau că Dragobetele inspiră femeilor ÅŸi fetelor încredere ÅŸi dragoste curată ÅŸi le ajută să-ÅŸi găsească ursitul. De aceea, în această zi, fetele ÅŸi băieÅ£ii din satele româneÅŸti se îmbracă în haine de sărbătoare ÅŸi, dacă vremea este bună, se adună în cete ÅŸi, chiuind, ies în luncă sau la pădure. Fetele adună flori de primăvară – în special ghiocei – iar băieÅ£ii adună lemne pentru foc. Pentru a fi mai frumoase Å£i mai drăgăstoase, fetele se spală pe faÅ£a cu apă de ploaie sau de izvor, apoi se întâlnesc cu băieÅ£ii ÅŸi fac un foc din vreascurile aduse de aceÅŸtia. ÃŽn jurul prânzului coboară în goană spre sat, fiecare băiat fugărind fata pe care o place. Dacă prinde fata, băiatul trebuie să o sărute în văzul tuturor, pecetluindu-se astfel o logodnă care de cele mai multe ori este urmată de logodna adevărată.

Credinţa populară românească spune că cei care participă la Dragobete vor fi feriţi de boli tot anul. De asemenea, în această zi nu se sacrifică nici un fel de pasăre domestică, iar cele sălbatice nu trebuie vânate sau blestemate. Dragobete este o zi foarte importantă si pentru vrăjitoarele albe; este o zi în care ele pot rezolva cazuri mai dificile şi în care îşi pot înnoi puterile.

Turiştii care vizitează satele româneşti în această zi deosebită vor observa că oamenii nu muncesc ca de obicei. Cu o singură excepţie: oamenii îşi fac curăţenie în case fiind convinşi că, începând cu primăvara aceea, Dragobetele le va aduce bogăţie şi prosperitate.

Exista asemănări între această sărbătoare românească şi alte sărbători care celebrează zeităţi ale dragostei. Dar fie ea celtică, dacică, romană sau greaca, existenţa ei arată faptul că oamenii, oriunde ar locui, simt nevoia să celebreze în fiecare an sentimentul curat, neprevăzut şi misterios al dragostei.

sursa : lps-suceava.ro

Nici un comentariu »