Sarbatoarea americana St. Valentine’s Day i-a molipsit pe romanii dornici sa importe obiceiuri de la occidentali. In ziua de 14 februarie, ei se inghesuie prin magazine sa cumpere celor dragi felicitari, flori si inimioare de ciocolata, de cristal sau de plus. Aflata sub semnul comercial al exploatarii cumparatorului obosit de lunga iarna, la cateva saptamani recuperatorii dupa scumpele sarbatori de Craciun si Anul Nou, aceasta zi tinde sa rivalizeze cu cea a Martisorului. Romanul epocii post-decembriste se modernizeaza voluntar, adoptand sarbatori catolice si uitand de traditiile specifice neamului!…

Beneficiarul numarul unu al acestei sarbatori sub semnul lui Cupidon dar si tinta numarul unu a comerciantilor intr-o societate supraproductiva, este femeia. Emancipata, sensibila, dornica de noi dovezi de iubire, ea este motorul psihologic al acestui idilic Valentine’s Day, varianta moderna a unor sarbatori ce odinioara erau menite sa sincronizeze oamenii cu renasterea naturii in prag de primavara si sa inlesneasca manifestarea iubirii dintre tineri si stabilirea cuplurilor ce aproape sigur urmau sa se casatoreasca in anul acela. Actualul Valentine’s Day este o adevarata parada mercantila pe care partenerul trebuie sa o intretina. Agitatia aferenta este circumscrisa consumismului, fie ca se produce prin magazine si restaurante, in tarile acoperite de zapezile lunii februarie, fie dansand pe strazi, in timpul carnavalului din tarile calde.
Asa cum ziua Martisorului si-a depasit limitele traditionale – un ghiocel legat cu snur alb-rosu – ajungand la sofisticate figurine de lemn, metal, plastic sau sticla, ornate cu imortele si pene, vaze de cristal, statuete de portelan, blanuri sau bijuterii, etc asa si ziua de Sf. Valentin a avansat de la tras la sorti de biletele pana la inimi de aur batute cu diamante si cina in doi la restaurant, ocazie de a mai iesi din casa in ciuda vifornitei de afara.
St. Valentine’s Day dateaza din timpul imperiului roman. A inceput prin a fi o sarbatoare, cunoscuta sub numele de Lupercalii, tinuta in cinstea zeitei Junona, sotia lui Jupiter, patroana casatoriei si a matrimoniei. In ziua de 14 februarie, numele fetelor erau scrise pe biletele, iar fiecare baiat tragea un biletel si astfel se formau perechile pe perioada Lupercaliilor. Mai tarziu, cand imparatul Claudiu al II-lea a interzis casatoriile in imperiul, pe motiv ca barbatii refuzau sa se inroleze in armata din cauza sotiilor si logodnicelor lor, Sfantul Valentin a ajutat multi crestini ce se casatoreau pe ascuns. Pentru aceasta, el a fost condamnat la moarte si executat in data de 14 februarie 270 d.H. Iata cum, o zi de doliu catolic, a devenit una de frenezie consumista, ce se intinde epidemic si in randurile populatiei romane, in majoritate de religie ortodoxa, umbrind vechile traditii locale. Dar care sunt acestea si ce daruri isi ofereau romanii in vechime?
Cum este si firesc, exista traditionalisti romani, imuni la astfel de atacuri infectioase din exterior, ce au protestat sarbatoririi zilei de Sf. Valentin. Asa a fost scoasa de la naftalina o traditie romaneasca a logodnei simbolice, patronata de un zeu chipes. Noi nu avem un sfant protector al indragostitilor, ci un zeu al dragostei, o divinitate mitologica similara lui Eros! Se numeste Dragobete, sau Logodnicul Pasarilor, fiul Babei Dochia, si ziua celebrarii sale este 24 februarie sau 1 martie. In timp ce Sf. Valentin este bland, iubitor si delicat, cum ii sta bine unui sfant, Dragobete este frumos de-ti ia mintile, patimas si chiar temut. Acest zeu era, la daci, un “nas cosmic” ce oficia din ceruri nunta tuturor animalelor la inceputul primaverii.
Ziua de Dragobete cade la vremea cand zapezile slabesc, ursii ies din barloguri, natura se trezeste, pasarile incep sa cante in timp ce isi cauta cuib si se impreuneaza. O zi in care oamenii au sansa de a reintra in rezonanta cu natura. Dimineata devreme, tinerii se imbracau in haine de sarbatoare si se intalneau in centrul satului sau in fata bisericii, pentru a se vedea cu cei dragi ca iubirea lor sa tina tot anul, precum a pasarilor ce se “logodesc” incepand din aceasta zi. Motivatia preluarii obiceiului inaripatelor era profunda, pasarile fiind privite ca mesagere ale zeilor, cuvantul grecesc pasare insemnand “mesaj ceresc”.
De la locul intalnirii, tinerii plecau cantand in afara satului, catre liziera padurii de pe dealuri sau lunci, unde baietii adunau lemne si aprindeau focuri iar fetele culegeau flori de primavara, pe care intentionau sa le puna la icoane si sa le foloseau in descantece de dragoste. Stateau de vorba in jurul focului, faceau glume cu substrat erotic si se cunosteau mai bine. Uneori, baietii faceau fratii de sange. Pe la vremea pranzului, fetele alergau spre sat iar fiecare baiat urmarea fata care ii placea. Daca flacaul era iute de picior si fetei ii placea respectivul urmaritor, atunci avea loc o sarutare lunga in vazul tuturor. Sarutul acesta semnifica, in fapt, logodna ludica a celor doi, cel putin pentru un an de zile. Lesne de inteles de unde vine zicala: “Dragobetele saruta fetele!”. Aceasta fuga a fetelor este cunoscuta in sudul tarii sub numele de “zburatorit”. Deci, sarutari si voie buna impreuna, promisiuni de dragoste statornica pentru inca un an, iata ce daruri isi faceau stramosii nostri de Dragobete!
Comunitatea era foarte interesata de ce se intampla atunci intre tineri, afland astfel cam la ce nunti vor merge la toamna. Dragobete era si un zeu al bunei dispozitii. Dupa-amiaza avea loc petrecerea, unde toata lumea, cu sau fara pereche, dansa, canta. Cine nu petrecea sau nu vedea macar o persoana de sex opus de Dragobete nu si-ar fi gasit pereche tot restul anului. Asa ca, daca vremea era rea, se adunau la unii din ei acasa si se tineau de jocuri si de povesti.
Maturii aveau partea lor de sarbatoare. Astfel, femeile credeau ca daca pun mana de Dragobete pe un barbat strain (de sat) deveneau mai dragastoase barbatilor. In ziua aceea, femeile aveau grija sa dea mancare buna orataniilor din curte, dar si pasarilor cerului, nici o vietate nefiind uitata. Se mai credea ca cei care tin Dragobetele vor fi feriti de boli tot anul. Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari sa stranga apa din zapada netopita sau de pe florile de fragi, pe care o pastrau cu mare grija. Se credea ca aceasta apa are proprietati magice, fiind nascuta din surasul zanelor, si putand face fetele mai frumoase si mai dragastoase. Daca nu era zapada de Dragobete se folosea apa de ploaie sau de izvor.

Traditie versus modernitate, iata o dilema a romanului contemporam, vis-a-vis de cele mai nobile sentimente ale sale, cele ale iubirii pentru partener si viata. Cu atat mai mult cu cat una din functiile esentiale ale sarbatorilor traditionale era aceea a repunerii in acord a omului si a comunitatilor, cu divitatea si universul. Este oare posibila o fuziune a celor doua tendinte, conservatoare si novatoare? Cum ar suna: “Iubitul meu Dragobete” si “Draga mea Valentina”?
Balanta pare sa se incline sub greutatea valului futurist occidental. Se vor auzi mereu voci argumentand ca asistam la procesul firesc de inlocuire al vechiul de catre nou, pe care nimeni si nimic nu-l poate opri, nici vetustul zeu al dragostei, Dragobete. Dar, ce alte noi obiceiuri straine vor capta atentia romanilor ale carui superbe traditii de pierd vazand cu ochii? Cata graba au de a-si schimba identitatea, cedand ispitei consumiste! Si atunci, pe buna dreptate, ne intrebam, este arta de iubi romaneste pe cale de disparitie?

Drept ar fi sa nu avem nevoie de o ocazie speciala, o sarbatoare inscrisa in calendarul laic sau religios, pentru a celebra cel mai de pret dar, iubirea. Aceasta este una din acele avutii care se dobandeste daruind. Sa nu uitam deci, sa zambim, sa ne luam de mana perechea si sa ne bucuram de clipele petrecute impreuna. Fiecare zi sa fie o sarbatoare in calendarul nostru afectiv. Sa nu mai dam vina pe costisitorul Valentin sau pe demodatul Dragobete, cand nu ne aratam sentimentele. Mesajul lor nu trebuie lasat sa se piarda. “Daca iubire nu e, nimic nu e!”

Un articol creat de Luminita Suse trimis pe adresa noastra de contact.

Tinem pe aceasta cale sa-i multumim si postam mai jos adresele Luminitei pe internet:

www.luminitasuse.com - pagina personala
www.poezie.ro/index.php/author/0000151/index.html - ro
www.agonia.net/index.php/author/0000151/index.html - eng
francais.agonia.net/index.php/author/0000151/index.html - fr

12 Comentarii »