24/02/2008 de Veronica Bectas (Jurnalul National)

IDEAL – PLIN DE MISTER SI DE SAVOARE

Asteptarea devine insuportabila in anumite situatii. El stia sa astepte, numai ca de data asta simtea ca inebuneste, asa ca a coborat sa intampine comisionarul la intrare.

Franta de oboseala, dar plina de fericire, incerca sa-si puna parul in ordine si sa arate cat mai bine. Il astepta si dorea din tot sufletul sa arate ce simte si sa-i placa mai mult ca oricand. Stia ca el este acolo, undeva, in preajma si ca sufletul lui este alaturi de ea.

Acum incepuse sa se ingrijoreze. El nu-si facea aparitia, desi era sigura ca e acolo! Oare nu-l lasau sa intre? Oare s-a intamplat ceva neprevazut si n-a putut veni, iar simturile ei o inselau? Ganduri negre incepura sa-i dea tarcoale.

Se ridica usor din pat si se duse la fereastra. Nu se vedea nici masina. Se indrepta catre oglinda si incepu sa-si aranjeze parul, isi dadu o urma de ruj, isi aranja halatul si incerca sa stea cat mai drept. Respira adanc si se mai duse odata catre fereastra. Nimic. Se intoarse la pat, se aseza pe margine si incepu a face ordine pe noptiera, mai mult ca sa-si gaseasca de lucru, sa-si alunge ingrijorarea si asteptarea. Se baga iar in pat si-si trase patura cat mai sus, de parca o cuprinsese frigul. Se gandea ca, poate, nu s-a putut invoi, ca i s-a intamplat ceva cu masina, ca a venit mama-soacra si a trebuit sa o ia de la gara… Poate n-a gasit camasa care-i trebuia… Poate a baut ceva si i-a fost rau… Poate a mancat ceva si i-a fost rau! Da, probabil asta e. Are stomacul sensibil si, daca ea n-a fost acasa, a mancat ce a gasit prin oras. Bietul de el! Trebuie sa-i fie ingrozitor de rau! Dar ea stie ca va veni imediat ce se va simti mai bine. Trebuie sa aiba rabdare. Trebuie sa vina! Si inchise ochii incercand sa alunge gandurile negre.

In timpul asta, el tremura de emotie si nerabdare, asteptand comisionarul care, probabil, intarzia din cauza traficului. Si gandea ca normal era ca toate comenzile ce veneau din acest loc, de la aceasta adresa, sa fie executate cu prioritate. Ce Dumnezeu! Era asa de greu pentru cineva sa inteleaga importanta acestor comenzi?! Ce fel de patron era ala care nu pricepea acest lucru!? Se fataia incoace si incolo pe treptele din fata intrarii, evitand sa-i impiedice pe cei care intrau si ieseau. Pana la urma, a intrat in hol si s-a asezat pe un scaun. Dintr-o incapere a iesit o doamna foarte palida. Brusc, si-a adus aminte de iubita lui. De momentele prin care trecuse. Momente grele in care el nu a avut cum sa o ajute! Abia acum si-a dat seama ca exista ceva unic, ceva care-i apartine numai ei. Un drept al ei! Ceva care o defineste! Asa ceva nu-i cu putinta! Acceptase asta atunci, cand era doar o teorie, dar acum… Simtea ca-l doare capul. Trebuia sa se gandeasca mai mult la problema asta. Aparu si comisionarul pe care-l ocari pentru intarziere si insfaca pachetul.
Urca scarile cate doua si ajunse la usa ei. Batu usurel si deschise. O vazu intinsa pe pat.

Facu un pas si ea deschise ochii, invaluindu-l in albastrul lor. Puse darul pe pat si o ridica usurel. O saruta cu emotie, ii saruta mainile, o stranse usurel la piept si-i puse in poala pachetul. Ea il desfacu si descoperi un minunat pepene galben cu mirodenii, desertul ei preferat. Se intoarse catre el si-l impinse dincolo de perdeaua din panza alba. Ea se apleca si lua dintr-un patut un ghemulet “de aur” pe care i-l oferi. Barbatul intinse bratele si cuprinse ghemuletul care se intinse, parca spunand “ah, ce bine e!” si deschise ochisorii albastri. O caldura imensa ii cuprinse sufletul si trupul ii vibra. Nu stia ce sa faca! Cum sa faca! Dar mana ei calda, ferma il prinse de cot si-l impinse usurel catre marginea patului unde-l aseza. O privi si-si dadu seama ca era tot cea dinainte, tot cea pe care o iubea si ca erau impreuna. Gandul acela nerusinat, cu multimi de griji care aveau sa-l napadeasca si el nu va putea sa le faca fata, fu alungat. Ea isi lua pepenele si o lingurita. El tinea in brate “botul lor de aura”. Si fericiti gandeau ca de Dragobetele asta si-au facut daruri minunate.

sursa

3 Comentarii »