24/02/2008 de Luminita Ciobanu (Jurnalul National)

Traditii apuse – Locul in care se intalnea ursitul

In timp ce vremea isi cerne anii, datinile strabune isi pierd din taria cu care erau respectate candva. Si nu pentru ca nu sunt la fel de importante.

Cum vremurile s-au schimbat, tinerii de azi au inlocuit sotronul cu jocurile pe computer, hora satului cu discoteca si Dragobetele cu Valentine’s Day… Cand luna lui Faurar se apropie de final, la 24, in ziua Aflarii Capului Sf. Ioan Botezatorul, romanii au transmis din strabuni o veche si frumoasa sarbatoare a iubirii: Dragobetele. Cum sarbatoreau bunicii nostri aceasta zi? Cu obiceiuri aparte, la care luau parte fetele si flacaii. Hora satului era locul in care se adunau, imbracati in straie de sarbatoare, si porneau impreuna prin lunci in cautarea primelor flori ale primaverii: ghiocei, viorele, tamaioare. Cu flori se adunau pe la cate o casa din sat, unde sarbatoareau cat mai multe fete si flacai, in speranta ca dragostea si bucuriile ii vor insoti tot anul, pana la Dragobetele viitor, iar intalnirile lor se transformau in veritabile petreceri.
Voie buna. Vatra satului, unde fetele si feciorii se adunau la hora, devenea locul in care tinerii petreceau si se legau prietenii, multe transformate in casnicii, dupa Postul Pastelui. Indragostitii se plimbau pe ulitele satului si se mai intorceau din cand in cand sa joace o hora sau o sarba cu cel drag. Batranii de prin satele Vlasca si Teleorman isi amintesc de un obicei prin care tinerii se adunau din nou seara, pentru “Strigatul prin sat”. In jurul unui foc, urcati pe un deal sau intr-un copac inalt, baietii aveau prilejul de a plati fetelor infumurate polite pe care nu aveau ocazia sa le achite in zilele de zi cu zi. Atat pentru fete, cat si pentru flacai era o injosire sa se afle pe lista rusinii. Mai ales pentru fetele batrane sau pentru burlacii cam trecuti: “Lume, lume, fata lui Icsulescu a ramas nemaritata… Ha, ha, ha!”. Iar “judecatorul” nu uita sa spuna motivul pentru care cei in cauza nu s-au casatorit. Si se facea mare haz pe aceasta tema, incat, de rusine, cel strigat saptamani in sir nu mai iesea prin sat, la hora.

Amintiri
Trecuti de mult de fiorii tineretii, batranii nostri isi amintesc astazi cu nostalgie si lacrimi in ochi de timpurile de demult si le povestesc nepotilor si stranepotilor de felul in care se plimbau pe ulitele satului, de Dragobete, alaturi de persoanele dragi… De primele flori de primavara pe care le ofereau sau le primeau cand razele firave ale soarelui topeau zapada prin lunci si zavoaie. De vremurile in care nu se ofereau, drept simbol al iubirii, figurine sub forma de inimioara, iar hora satului era locul in care isi gaseau ursitul.

sursa

Nici un comentariu »